caută:   
 
 

evenimente actuale

 
Lecturi sub soare. Program de promovare a lecturii pentru copii
Lecturi sub soare. Program de promovare a lecturii pentru copii În fiecare Miercuri!

Loc: Terasa Bibliotecii Naționale (Aripa Dâmbovița)

Data: 7 iunie – 5 iulie 2017

 
Viaţa cotidiană interbelică în sudul României – Olteniţa, Călăraşi, Slobozia. Expoziție de fotografie
Viaţa cotidiană interbelică în sudul României – Olteniţa, Călăraşi, Slobozia. Expoziție de fotografie

Loc: Puțu cu apă rece, Podu Vechi și Palimpsest. Muzeul Cărții (Mezanin, aripa Mircea Vodă)

Data: 22 mai – 23 iunie 2017

 
Un aristocrat al pianului: Dinu Lipatti. 100 de ani de la naşterea pianistului şi compozitorului
Un aristocrat al pianului: Dinu Lipatti. 100 de ani de la naşterea pianistului şi compozitorului

Loc: spațiul expozițional Symposium, parter

Data: 9 mai - 1 iunie 2017

 
România în Primul Război Mondial – anul 1916. Expoziție
România în Primul Război Mondial – anul 1916. Expoziție

Loc: spațiul expozițional Dealul Spirii, mezanin

Data: decembrie 2016 - iunie 2017

 
 
Comunismul în România. Expoziţie
Comunismul în România. Expoziţie

Loc: Spațiile expoziționale Pergament, Scriptorium, Papirus (Parter, Aripa Dâmboviţa)

Data: noiembrie 2016 - decembrie 2017

 
Regele Mihai I al României, un destin în slujba Ţării. Expoziție
Regele Mihai I al României, un destin în slujba Ţării. Expoziție Vernisaj: 25 octombrie 2016, ora 12.00

Loc: spațiul expozițional Buzunarul DOI (parter)

Data: octombrie 2016 - august 2017

 

achiziţii recente

 
Palatul Cotroceni. Destinul unei reşedinţe princiare.
Palatul Cotroceni. Destinul unei reşedinţe princiare. de Marian Constantin
Bucureşti: Editura Noi Media Print, 2011.
180 p.
09.12.2014
 
Portrete domneşti în colecţii străine
Portrete domneşti în colecţii străine de Anca BRĂTULEANU
Bucureşti: Editura Institutului Cultural Român, 2011.
80 p.
05.12.2014
 
Bucureștiul European
Bucureștiul European de Bogdan Andrei FEZI
București: Editura Curtea Veche Publishing, 2010.
160 p.
04.12.2014
 

expoziţie virtuală

 
Codex Aureus
Codex Aureus Cel mai faimos manuscris medieval occidental anluminat din colecţia bibliotecii şi totodată din România este un fragment de evangheliar latin pe pergament din anul 810. (MS II.1).
31.10.2008
 

noutăţi

 
21 martie 2016
Secret de cititor III: regizorul Paul Negoescu, la Biblioteca Națională
Joi, 17 martie 2016, de la 18:00, la cea de-a treia întâlnire din cadrul proiectului Secretul din carte, Doina Ruști l-a avut invitat pe regizorul Paul Negoescu, nominalizat la Festivalul de Film de la Berlin şi la Premiile Academiei Europene de Film pentru scurt-metrajele Derby (2010), Renovare (2009) şi Târziu (2008); câştigător, în 2007, al premiului pentru regie, în cadrul Festivalului CineMAiubit, pentru scurt-metrajul Radu+Ana; câştigător, în 2013, al premiului de debut în cadrul TIFF (Transilvania International Film Festival), pentru lung-metrajul O lună în Thailanda. 
Paul Negoescu este preparator în cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti – catedra Regie de Film; director artistic al Festivalului de Film Timishort, membru al Academiei Europene de Film, membru al juriului în diferite festivaluri internaționale (Roma, Cluj-Napoca, Brest).

Respectând „scenariul” evenimentului, invitatul a dat citire unuia dintre texte inspiratoare pentru condiţia sa de cititor, de căutător de naraţiuni „filmice” – A.P. Cehov, cu un fragment din nuvela Agrişul (inclusă în volumul Logodnica. Nuvele şi povestiri, apărut în mai multe ediţii la Editura Polirom):
„Frumoasa Pelagheia, o femeie subţirică, delicată, le aduse săpun şi cearşafuri. Aliohin şi oaspeţii plecară la baie. 
– Da, de mult nu m-am mai spălat, spunea el (Aliohin), dezbrăcându-se. Cabina, după cum vedeţi, este bună. Tatăl meu a clădit-o, dar, nu ştiu cum, nu prea am vreme să mă scald. 
Aşezat pe trepte, îşi săpunea părul lung şi apa din jur se făcea treptat castanie.
– Da, se cunoaşte, spuse Ivan Ivanici, privind semnificativ spre el.
– De mult nu m-am mai spălat, repetă stingherit Aliohin, şi se săpuni încă o dată, iar apa de pe lângă el se făcu de această dată albastră ca cerneala.
Ivan Ivanici ieşi afară. Se aruncă zgomotos în râu şi începu să înoate sub ploaie, dând tare din mâini. Din jurul lui porneau valuri, iar pe valuri se legănau nuferi albi. Înotă până la jumătatea apei îngrădite de stăvilare, se scufundă şi, peste un minut, se ivi în alt loc şi începu să înoate din nou, scufundându-se iarăşi şi încercând să dea de fund.
– Ah, Doamne, îngâna el mereu în extaz. Ah Doamne! 
Înotă aşa până la moară, vorbi ceva acolo cu ţăranii şi porni înapoi. La jumătatea apei îngrădite, se întoarse cu faţa-n sus, lăsându-se biciuit de ploaie. Burkin şi Aliohin se îmbrăcaseră şi se pregăteau să plece, iar el nu mai isprăvea înotând şi scufundându-se.
– Ah, Doamne, repeta în neştire. Ah, Doamne miluieşte-mă!
– Hai, ajunge, strigă înspre el Burkin”.

Doina Ruşti: De multe ori, când citim o carte, se întâmplă ca în minte să ia fiinţă un film întreg, o poveste care se mişcă. Cum trece, în fapt, o poveste în film şi de ce ai ales să citeşti acest text?
Paul Negoescu: Mi-aţi spus că vreţi să discutăm despre relaţia dintre film şi carte, iar Cehov e unul dintre autorii foarte vizuali. A şi fost ecranizat de multe ori. Am considerat că e un punct de plecare bun. În fragmentul pe care l-am citit, sunt două personaje – Ivan Ivanici şi Burkin – pe care i-a prins ploaia şi se adăpostesc la un conac unde îi întâmpină Aliohin şi nevasta lui, Pelagheia. 
Doina Ruşti: Tu ai vreo amintire legată de ploaie?
Paul Negoescu: Sigur, am multe amintiri legate de ploaie. Am şi făcut baie într-un lac, în timp de ploua, exact ca personajul lui Ivan Ivanici; mi-a plăcut foarte tare.
Doina Ruşti: Ai şi un film în care plouă?
Paul Negoescu: Da, într-adevăr, am făcut un scurt-metraj care se chema Ploaie în Sarajevo, mai degrabă experimental, pentru că nu era foarte narativ. Filmul a fost considerat de multe ori o specie literară, pentru că are, în general, o structură narativă specifică literaturii – început, cuprins şi încheiere, răsturnări de situaţie, conflict. Se spune, de asemenea, că e arta care îmbină toate artele. Consider că e ca şi cum l-ai desconsidera, ca şi cum ai afirma că nu are ceva al lui. Am făcut filmul acesta în care să nu fie o poveste clară, un personaj principal care să vrea ceva, să întâmpine un obstacol în ceea ce-şi doreşte, obstacol pe care îl trece în final. Personajul principal e oraşul Sarajevo însuşi. E un film observaţional – se aude o bubuitură la un moment dat (într-un oraş în care, mulţi ani, a fost război, o bubuitură nu însemna ceva chiar neobişnuit), ca un glonț, ca o pocnitoare; nişte oameni care stau la o terasă aud bubuitura; după un timp, o femeie trece pe stradă şi strigă numele unui câine sau al unui copil; nişte copii ies de la şcoală, vine o ambulanţă, apoi o maşină de poliţie. Se întâmplau aşadar tot fel de lucruri fără legătură directă între ele. Din cadrele filmului, spectatorul putea să-şi construiască singur o poveste în minte. Asta a fost miza: să arăt că filmul nu e o poveste în imagine, ci are mai multe poveşti, invită la mai multe lecturi. Ca o paranteză şi legat de întrebarea dumneavoastră, am filmat toamna şi mă gândisem că, fiind toamnă, vor fi şanse mari să plouă. Am stat o lună în Sarajevo, însă n-a plouat un strop, aşa că a trebuit să „fabricăm” ploaia cu pricina…
Doina Ruşti: Şi cu ploaia din nuvela lui Cehov cum e? Ce-ţi inspiră?
Paul Negoescu: Cum spuneam, personajul Ivan Ivanici se adăposteşte în acel conac împreună cu un prieten şi povesteşte întâlnirea avută cu fratelui lui. Erau copiii unui fost ofiţer, care fusese, la rându-i, fiu de ţăran. Tatăl lor fusese înnobilat, dar îşi pierduse averea pe datorii, iar fratele lui Ivan muncise toată viaţa să adune bani să-şi cumpere o moşie, pentru că, pentru el, acel statut de moşier era standardul de fericire. Ivan povesteşte despre această întâlnire care îl mişcase, îl impresionase. Fragmentul cu ploaia vorbeşte despre fericire, despre cum percepe fiecare fericirea. E singurul moment din nuvelă în care Ivan e fericit. Singurul moment în care râde. Se gândeşte ce reprezintă fericirea pentru fratele lui. Dacă pentru el fericirea însemna să înoate în ploaie, pentru fratele său însemna averea… Urmăresc atent dezbaterile pentru prezidenţialele din SUA, unde Donald Trump pare să aibă şanse mari, şi mă gândesc cu groază la ce model de fericire au oamenii…
Doina Ruşti: Cum arăţi fericirea asta a lui Ivan Ivanici într-un film?
Paul Negoescu: Foarte greu! Nu prea ai cum s-o arăţi, poţi doar s-o sugerezi.
Doina Ruşti: În viaţa ta a existat un moment de maximă fericire pe care ai vrea să-l povesteşti?
Paul Negoescu: Naşterea fiicei mele, Eva, acum doi ani. Nu doar naşterea, de fapt, ci fiecare lucru pe care-l descopăr la ea, în fiecare zi, mă emoţionează. Cred că asta este fericire. 
Doina Ruşti: Când l-ai citit pentru prima dată pe Cehov?
Paul Negoescu: În liceu. Am optat pentru real, pentru că fusesem bun la matematică. Am zis că pot să citesc şi singur, nu trebuie să merg pentru asta la uman. Am regretat apoi alegerea, pentru că în timpul liceului m-am hotărât să dau la film, unde se cerea o cultură generală solidă, aşa că am început să citesc literatură universală, cărţi pe care nu le aveam în programă. La admitere se cereau povestiri scurte, vizuale. Cehov era unul dintre autori. Nu trebuia să vorbesc despre el, era mai mult o sursă de inspiraţie. Fiind vorba de nuvele şi schiţe, aveau o structură narativă foarte asemănătoare cu cea a unui scurt-metraj. Am citit aşadar Cehov ca să-mi fac mâna, să învăţ să scriu poveşti. Am vrut iniţial să dau la o facultate privată, dar, din mai multe surse, am aflat că facultatea de stat e mult mai bună. M-am înscris astfel la cursurile pregătitoare. Eram în clasa a XI-a, iar la curs venerau cei care urmau să dea admitere chiar în acel an. Eram singurul mai mic cu un an. Între ceilalţi era deja o competiţie, se băteau pe cele nouă locuri. A fost un avantaj, am putut să stau cuminte în banca mea şi să ascult, să observ. Mi-am dat însă seama că nu aveam cultură cinematografică. Auzisem vag de Fellini, dar nu-i văzusem filmele, numele îmi suna mai degrabă a jucător de fotbal... Am început să mă documentez pe internet, să merg la Cinematecă etc. La cursurile pregătitoare, scriam astfel de povestiri scurte. La început, povestirile mele era destul de nereuşite, şi ca structură, şi ca poveste în sine. Încercam să-i imit pe cei ale căror povestiri erau apreciate de profesori. La examen, chiar la prima probă, cred, a trebuit să fac o povestire destul de banală – despre un fiu de ţăran care vine la Bucureşti, nu se adaptează şi se întoarce acasă. Învăţasem nişte reţete la acel curs şi la meditaţiile făcute în vara dinaintea examenului. A urmat o probă în care a trebuit să fac o poveste pornind de la o fotografie. Aici s-a produs un scurt-circuit în relaţia cu cei din comisie, pentru că nu le-a plăcut povestea, iar mi se păruse bună. Cred în continuare că este bună. Era o fotografie alb-negru în care se vedea, în spatele unui camion, un grup de femei în vârstă de la ţară care stăteau şi se uitau în remorcă. Eu am imaginat o poveste în care femeile aşteaptă ceva, vine un camion, se uită în remorcă şi văd un televizor color pe care-l iau şi-l instalează în sufragerie, povestea încheindu-se cu ele urmărind o telenovelă. Una dintre profesoarele din comisie a zis: văd mâncare, nu un televizor color! Mi s-a părut prea la-ndemână soluţia cu mâncarea. 
Doina Ruşti: Cât de mult contează povestea într-un film?
Paul Negoescu: Un film nu înseamnă doar poveste. Dacă doar povestea ar conta, atunci ar fi mult mai simplu şi mai ieftin să te rezumi la a scrie. Limbajul cinematografic vorbeşte dincolo de metafora pe care o conţine textul. Filmul a devenit, din păcate, poveste în imagini. Inclusiv spaţiul în care vezi un film contribuie la conţinutul filmului. Azi poţi să downloadezi, poţi să vezi filme pe internet, pe laptop sau chiar să-ţi proiectezi un film acasă, pe un ecran mare; cu toate acestea, nu este acelaşi lucru cu a vedea filmul într-un cinematograf. Am simţit asta acut pe propria piele, cu filmul meu de scurt-metraj Radu+Ana, o comedie. La prima proiecţie, care a avut loc la Cinema Studio, în 2007, în timpul Festivalului CineMaiubit, era sala plină şi lumea a râs în hohote. Ulterior, i-am arătat cuiva filmul pe Youtube şi a comentat la final: Mda, drăguţ... Nu s-a arătat prea impresionat.
Doina Ruşti: Ce cărţi ţi-au plăcut în copilărie?
Paul Negoescu: Cărţile lui Jules Verne. Am citit Insula misterioasă de vreo şapte ori până pe la 10 ani. Aflam despre un vulcan care era în mijlocul unei insule – era fantastic, aveam acces la o altă lume, putem să călătoresc cu mintea. 
Doina Ruşti: Cum trebuie să fie filmele, în opinia ta – cu final închis sau deschis?
Paul Negoescu: Filmele sunt precum mâncarea. În cazul celor tip „fast-food”, de consum imediat, este necesar ca toate intrigile să se închidă la final; nu sunt o hrană sănătoasă, dar te fac să pleci acasă mulţumit pe moment. Filmele artistice sunt precum mâncarea de calitate – au un final deschis, nu-ţi livrează un model de viaţă, nu-ţi fac propagandă, te pun pe gândit, te hrănesc pe termen lung.

Realizat de Biblioteca Națională în colaborare cu Fabularia 8, TVR, Universitatea București, Facultatea de Arte a Universității Hyperion, Radio România Cultural și Inspectoratul Școlar București și având-o ca amfitrioană pe scriitoarea Doina Ruști, proiectul Secretul din carte își propune să readucă cititorii în biblioteci, să redeschidă gustul pentru lectură. Scriitori, artiști, oameni de cultură sunt invitați astfel, în cadrul proiectului, să citească și să împărtășească impresiile despre cărțile preferate. Întâlnirile au loc săptămânal, în fiecare joi, de la ora 18:00. Intrarea este liberă.

Următorul invitat al Doinei Ruști, în data de 24 martie 2016, este scriitoarea Ioana Pârvulescu.

(Letiţia Constantin, 20 martie 2016)

 
 

cataloage/baze de date

 
 

Instrumente pentru Editori

 
 

Strategie. Dezvoltare

 
Comentariile și propunerile dumneavoastră pot fi trimise la adresa strategie@bibnat.ro

 

Programul bibliotecii

 
Înscrieri cititori:
Luni, Miercuri, Vineri : 10.00 – 17.45
Marţi, Joi : 12.00 – 19.45

Îndrumare şi săli de lectură:
Luni, Miercuri, Vineri : 10.00 – 18.00
Marţi, Joi : 12.00 – 20.00

Marți, Miercuri, Joi: 10.00 - 12.30

Accesul cititorilor în spațiile deschise:
Luni, miercuri, vineri: 08.00 – 18.00
Marţi, joi: 08.00 – 20.00

Centrul Național ISBN-ISSN-CIP - relații cu publicul prin telefon:
Luni - vineri: 12.00 - 16.00
 

Biblioteca Digitală Naţională

 

 

CASIDRO

 
 

Voluntar la Biblioteca Naţională

 
Programul „Voluntar la Biblioteca Naţională” vă oferă oportunitatea de a juca un rol activ în activitatea și promovarea Bibliotecii.
 

legături

 
 

proiecte europene

 
The European Library
Căutare în 47 de biblioteci naţionale europene!



Europeana – Biblioteca digitală, muzeu şi arhivă
www.europeana.eu

Manuscriptorium – portalul manuscriselor europene
www.manuscriptorium.com
 
 
 
 
Copyright © 2017 Biblioteca Naţională a României