Biblioteca Centrului Naţional de Cercetare-Dezvoltare şi Documentare pentru Construcţii, Arhitectură, Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, Bucureşti (INCERC)

peste 55.000 volume cărţi de specialitate peste 300 de reviste Colecţiile bibliotecii s-au constituit de-a lungul timpului prin achizIţii, abonamente la publicaţii de profil, schimb intern şi internaţional, donaţii din partea unor instituţii din afară şi străinatate, precum şi donaţii personale ale cercetatorilor din INCD URBAN-INCERC. Patrimoniul bibliotecii cuprinde o mare varietate de documente din domeniul arhitecturii, construcţiilor şi domenii adiacente: carte tehnică, monografii, enciclopedii, dicţionare de profil, publicaţii seriale, standarde, STAS-uri. Din colecţiile rare ale bibliotecii se numără: – o carte care datează din 1697, prezentând ”Des principes de l’architecture, de la sculpture, de la peinture, et des autre arts qui en dependent avec un dictionnaire des termes propres a chacun de ces arts”; – ”Castel – Pelesch, residence d’ete du roi Charles ler de Roumanie a Sinaia”, de L. Bachelin (1893); – “Istoria Transilvaniei de George Bariţiu apărută la Sibiu în 1889″; – ”Muzeele din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş” (1922) de Petranu Coriolan; – “Din vechiul Bucureşti. Biserici, curţi boereşti şi hanuri după două planuri inedite de la sfârşitul veacului al XVIII-lea” de George D. Florescu (1935); – “Histoire de l’architecture en France (1863)”; – “534 documente istorice slavo-române din Tara Românească şi Moldova privitore la legăturile cu Ardealul 1346-1603 de Gr.G.Tocilescu (1931″); – „Cum au fost Bucureştii odinioară cu chipuri şi icoane” de D. Caselli lucrare apărută la Bucureşti în 1935 la Editura „Gazetei Municipale” şi – „Architectural studies în France” de J.L.Petit (1854). Conform lui Descartes: ”Lectura cărţilor de valoare este conversaţia cu cei mai de seama oameni ai secolelor trecute”. Lucrări cu valoare bibliofilă deosebită: – ”Castel – Pelesch. Le château Royal de Sinaia” cu o mare valoare bibliofilă, datând din 1893. Cartea prezintă pitorescul zonei Sinaia, istoria construirii Castelului Peleş, cât şi arhitectura interioară şi exterioară pusă în valoare prin intermediul ilustraţiilor. In anul 1873, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, venit la tronul României în 1866, începea construirea Castelului Peleş la Sinaia (localitate care la acea dată se numea Podul Neagului) pe locul cunoscut sub numele de Pietrele Arse. Piatra de fundament a castelului a fost pusă pe 10/22 august 1875. După 1876, lucrările Peleşului sunt în grija arhitectului Johannes Schultz, asistentul lui Doderer, mai uşor de convins în modificarea planurilor iniţiale. Pe 7 octombrie 1883 are loc inaugurarea oficială. La această dată se încheie în fapt prima etapă de construcţie a castelului, activitatea continuă, Peleşul fiind transformat şi amplificat, la forma actuală ajungându-se în 1914. Lucrările dintre 1893-1914 au fost încredinţate arhitectului ceh Karel Liman care îşi pune o puternică amprentă asupra castelului şi care construieşte şi celelalte edificii din complex. La exteriorul şi în interiorul Castelului Peleş se întâlnesc elemente ale neorenaşterii germane, dar există şi încăperi în diverse alte stiluri, reluări ale renaşterii italiene, engleze, barocului german, rococo-ului, stilului hispano-maur, turcesc etc. Lucrarea menţionată prezintă şi terasele castelului, în stilul neorenaşterii italiene, sunt împodobite cu statui, vase, coloane, fântâni, acestea contribuind la reuşita arhitecturii peisagistice a ansamblului. A doua lucrare se intitulează ”Din vechiul Bucureşti. Biserici, curţi boereşti şi hanuri după două planuri inedite de la sfârşitul veacului al XVIII-lea” scrisă de George D. Florescu în 1935. Din lucrare aflăm date importante despre vechiul Bucureşti, se menţionează primele documente cartografice asupra Bucreştiului: Planul lui Franz losef Sulzer, Planul lui Ferdinand Ernst, Planul Braonului Franz Purcel. Dacă planul lui Sulzer nu avea decât o importanţă cartografică documentară pentru vremurile acelea, atât planul Purcel cât şi cel al lui Ernst au fost alcătuite dintr-un interes pur militar, înfăţişand imaginea realităţii sfarşitului veacului al XVIII-lea. De asemenea, în lucrare se face o incursiune în prezentarea celor mai importante biserici, curţi boiereşti şi hanuri: Hanul lui Manuc, Biserica Delea Nouă, Biserica, Biserica Grecilor etc. Cea de-a treia lucrare ”Muzeele din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş” (1922) de Petranu Coriolan este importantă din punct de vedere documentar, deoarece conţine 101 ilustraţii, o hartă şi un tabel statistic. Cartea s-a bazat foarte mult pe cercetări, pe studierea muzeelor, examinând şi comparând inventarele, registrele, anuarele şi corespondenţele maghiare şi germane ale muzeelor din acea vreme. Este de menţionat faptul că, muzeele noastre au reuşit în acea epoca să atragă atenţia lumii ştiiniţice, fapt subliniat şi de autor prin exemplul Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu cu participări la expoziţiile din Londra şi Bridge, precum şi prin participarea Muzeului Naţional al Transilvaniei din Cluj la expoziţia din Viena (1875) şi Paris (1900). Exemplarele bibliofile rare, dar şi cele recente au menirea de a asigura cele mai bune informaţii din domeniu, contribuind astfel la procesul cunoaşterii, reprezentand un fond documentar major în biblioteca noastră.