Biblioteca Militară Națională

Biblioteca Militară Naţională este instituţie militară, cultural-ştiinţifică şi educaţională de interes naţional care aplică, în domeniul său de responsabilitate, strategia Ministerului Apărării Naţionale privind conceperea, organizarea şi gestionarea activităţii biblioteconomice în armată, asigurând cu predilecţie serviciile de informare şi documentare pentru toţi cei interesaţi de aria sa de patrimoniu. Păstrătoare a tradiţiilor de cultură scrisă acumulate de Armata Română începând cu anul 1860, instituţia contribuie, prin modalităţi specifice de acţiune, la realizarea politicii de transparenţă a Ministerului Apărării Naţionale, la gestionarea imaginii publice a armatei pe plan intern şi internaţional, precum şi la relaţionarea organismului militar românesc cu societatea civilă.
Zi de referinţă în istoria îndelungată şi prestigioasă a Bibliotecii Militare Naţionale, 25 mai 1860 reprezintă data la care, prin Ordinul de zi pe toată Oastea, nr. 93, ministrul de război, colonelul, mai târziu generalul, Ioan Emanoil Florescu fixează o serie de măsuri care să confere un caracter profesional superior activităţii noii instituţii.
Începând cu decembrie 1989, Biblioteca Militară Naţională, ca instituţie militară, cultural-ştiinţifică şi educaţională, şi-a regândit întreaga sa activitate, fiind elaborat un model strategic propriu, în deplin acord cu strategia Ministerului Apărării Naţionale cu privire la conceperea şi organizarea activităţii biblioteconomice în Armata României, aflată în plin proces de restructurare şi modernizare.
Fondurile ei tradiţionale, păstrate – într-o anumită perioadă – aproape ilicit, conţin tezaurul gândirii militare româneşti al trecutelor vremi, găsindu-şi, în acest context, printr-o binevenită şi intensă consultare, o utilitate de netăgăduit. Acestor cărţi le însumăm astăzi importante volume ştiinţifice de referinţă ale gândirii militare mondiale, inclusiv principalele enciclopedii ale lumii (Universalis, Axis, Britannica, Americana etc.
În prezent, Biblioteca Militară Naţională, parte a sistemului naţional de biblioteci şi, respectiv, a sistemului informaţional şi educaţional militar, îşi desfăşoară activitatea în subordinea Comandamentului Logistic Întrunit, având un rol cultural strategic, iar – ca principală atribuţie – constituirea, dezvoltarea, conservarea şi valorificarea fondului de cărţi, periodice şi informaţii documentare, precum şi a altor fonduri de interes pentru organismul militar. În acest scop, achiziţionează, organizează, prelucrează, stochează şi pune la dispoziţia utilizatorilor săi – din armată, precum şi din societatea civilă – materialele purtătoare de informaţii, împreună cu serviciile profesionale şi sociale adiţionale acestora. Instituţia este mandatată de Ministerul Apărării Naţionale şi confirmată de Ministerul Culturii ca membru titular al Comitetului Tehnic 229 (biblioteconomie, informare şi documentare) din cadrul Asociaţiei de Standardizare din România şi constituie depozitul legal pentru cartea cu tematica militară, indiferent de editor.
În luna mai 2010, Bibliotecii Militare Naţionale i-a fost conferit, prin decret al Preşedintelui României, Ordinul Meritul Cultural, în grad de Mare Ofiţer, „cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la înfiinţare, în semn de înaltă apreciere pentru prodigioasa activitate de păstrare şi valorificare a tradiţiilor militare româneşti din cultura scrisă, pentru profesionalismul dovedit de personalul acestei instituţii”, după ce, în luna iulie 2004, instituţiei îi fusese conferit acelaşi înalt Ordin, în grad de Comandor. Cu aceeaşi ocazie – împlinirea a 150 de ani de la înfiinţare – ministrul apărării naţionale, dorind a răsplăti meritele Bibliotecii Militare Naţionale, i-a acordat acesteia Emblema de Onoare a Armatei României.
Din toate acestea decurge, implicit, pledoaria asupra necesităţii ca Biblioteca Militară Naţională, alături de celelalte instituţii similare din armată, să se modernizeze sub toate aspectele pe care le presupune eficientizarea procesului biblioteconomic, pentru a avea privilegiul de a se afla, cu autoritate, în pas cu cerinţele prezentului şi ale viitorului, în slujba ştiinţei şi culturii scrise, continuând aceleaşi deziderate ale începuturilor, actualizate însă, în mod obligatoriu, cu cerinţele timpului pe care îl trăim.