Descriere
Haina îl face pe om: şase secole de istorie vestimentară: veşminte, costume, uniforme, accesorii, reprezintă catalogul expoziției cu același nume, care a avut loc la Muzeul Național de Istorie a României, în anul 2014, și vine să suplinească, fie și parțial, problema accesului publicului la vestigii ale artei vestimentare, prin intermediul a 150 de veșminte laice și ecleziastice, de uniforme militare și ale altor corpuri de funcționari publici (diplomați, magistrați, angajați ai Poștei), precum și a unor accesorii vestimentare, care care se regăsesc în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României și Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I” din Bucureşti, Complexului Muzeal Naţional „Moldova” din Iași, Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova din Ploiești, Muzeul Bucovinei din Suceava şi Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” din Târgovişte.
Sunt prezentate piese de mare valoare artistică și patrimonială din spațiul românesc medieval și modern al secolelor XV−XX, piese „anonime” dar și obiecte care au aparținut unor principi medievali sau moderni (Alexandru cel Bun, Mihail Sturdza, Alexandru I. Cuza), regi și regine ale României (Carol I, Elisabeta, Ferdinand I, Maria, Carol II) și ale unor importanți oameni politici, conducători militari, diplomați sau oameni de cultură. Textul catalogului este completat de cinci studii scrise de Adrian-Silvan Ionescu (Oameni stilați, mode șic, vremuri de neuitat), Cristina Anton-Manea (Vestimentația elitelor în perioada medievală: secolele XV−XVIII), Șerban Constantinescu (Uniformele armatei române), Dorina Tomescu (Despre moda feminină și accesoriile ei la sfârșit de secol XIX și început de secol XX) și Raluca Velicu (Moda în perioada interbelică).
„Foarte rapid, după inventarea acului, îmbrăcămintea a încetat să fie doar un instrument eficace de adaptare a diverselor comunității umane la condițiile climatice ale mediilor în care trăiau și a căpătat și funcții sociale, rituale și simbolice, marcând apartenența purtătorului ei la un grup tribal/etnic, la o ierarhie politico-socială, profesională sau de semnalare a statutului legal al individului în cadrul unui grup familial sau teritorial, precum și de atestare a trecerii unor ritualuri inițiatice. (…) materialele textile și veșmintele produse au avut și o pronunțată valență artistică, rezultată din îmbinarea culorilor, decorurilor și a diverselor materiale auxiliare, dar și din arhitectonica intrinsecă a pieselor vestimentare.” (p. 8)
