Colecțiile Bibliotecii Naționale a României de până în 1989 concentrează destinul cărților din marile biblioteci ale secolului XIX și din primele patru decenii ale secolului XX, publice sau particulare. În fapt, biblioteca adună, la reînființarea sa în 1955, în societatea totalitară instaurată de regimul comunist, fragmente mai mici sau mai mari din acestea, rezultate în urma cataclismelor care au destructurat cultura democratică interbelică și au impus noua ideologie. Astfel, începând cu 1948, se instituia cenzura a mii de titluri din tot ceea ce se publicase până atunci și se desființau bibliotecile publice, cele ale așezămintelor culturale etc., se rechiziționau sau se distrugeau bibliotecile marilor intelectuali ai epocii. “Ţăndări” din aceste biblioteci au aterizat și în colecțiile proaspetei biblioteci naţionale, fie în urma rechiziționărilor făcute de statul comunist, fie prin cumpărare din anticariatele vremii.
Nucleul inițial al fondului Bibliotecii Naţionale reînființate a fost format din colecțiile bibliotecilor structurilor regimului care înghițiseră în întregime sau parțial bibliotecile interbelice, precum:
- Direcția Generală a Așezămintelor culturale, care îngloba o parte din fosta bibliotecă a Ateneului Român – cea mai mare bibliotecă publică din București, deținătoare a depozitului legal interbelic -, o mare parte din biblioteca Așezămintelor Brătianu, documentele Fundației M. Kogălniceanu, biblioteca și Muzeul Al. Saint Georges, biblioteci documentare de pe lângă diverse instituții și ministere desființate, precum și colecțiile particulare Gh. Fotino și Văcărescu-Calimachi;
- Societatea Pentru Răspândirea Culturii și Științei, înființată în 1949;
Alte tipuri de fonduri, mai precis cele care agregau literatura regimului destinată “Omului nou”, s-au adăugat în primii 10 ani de existență ai Bibliotecii: cel al Asociației Române pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS), care a activat între 1944 și 1964, fondul Camerei Cărții, care cuprindea depozitul legal intangibil al anilor 1952-1956, fondul Institutului Cultural pentru Relațiile cu Străinătatea (I.R.R.C.S.). Odată cu desființarea Fondului de Stat al Cărții (F.C.S), organismul înființat pentru spolierea sistematică a vechilor biblioteci de cele mai prețioase ediții, Biblioteca Naţională preia în tranșe, în intervalul 1957-1970, o varietate de documente, de la ediții rare, manuscrise, corespondență, până la fotografii și arhive. Numai o mică parte a acestora a fost integrată în colecțiile active, puse la dispoziția publicului în sediul central al bibliotecii.
Practica dispersării colecțiilor și bibliotecilor, larg răspândită în epocă, s-a manifestat și în cazul unei alte prețioase biblioteci, Biblioteca Școlii Române de la Paris, de la Fontenay aux Roses, adusă în țară în 1956 și împărțită între Biblioteca Academiei Române și Biblioteca Centrală de Stat (așa cum se numea Biblioteca Națională la acea vreme). Biblioteca istorică a Așezămintelor Brătianu a avut aceeași soartă de a fi împărțită între mai multe biblioteci, într-un mod atât de absurd, încât volumele din aceeaşi lucrare erau distribuite „în mod egal” bibliotecilor beneficiare.
Paginile de titlu ale multor cărți din aceste colecții, care poartă ștampila donatorului către biblioteca Ateneului sau cea a Așezămintelor Brătianu, ștampila bibliotecii beneficiare, cea a organismului nou constituit pentru a o prelua și, în fine, ștampila Bibliotecii Naţionale, constituie mici istorii culturale și depun mărturie asupra unui secol în care a avut loc o cursă dus-întors de la democrație la totalitarism.
Lipsa, timp de mai bine de cinci decenii, a unui sediu adecvat, cataclismele naturale, deciziile arbitrare cu privire la mutările intempestive şi succesive ale colecțiilor au produs un fenomen de neaşezare, de destructurare a fondurilor. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda eforturilor constante și considerabile ale bibliotecarilor de a inventaria, descrie, organiza colecţiile. Numai o parte din fondurile inițiale au fost integrate în colecțiile active pe care Biblioteca Naţională le-a pus la dispoziția publicului între anii 1955-1989, la sediul central și la sediul Colecțiilor Speciale. În ceea ce priveşte acest fenomen, un exemplu grăitor îl constituie depozitul general de periodice, care s-a transformat fatalmente dintr-o colecție organizată într-una destructurată.
Aceste fonduri destructurate au fost “îmbogățite” de-a lungul anilor cu exemplarele din depozitul legal ori din colecțiile curente care nu mai puteau fi depozitate în sediul central, din cauza lipsei de spațiu: La acestea s-au adăugat numeroase cărți și periodice rezultate din schimbul internațional, practicat intens în epocă cu țările blocului comunist, dar și, în mod surprinzător, cu țările occidentale, mai ales în domeniile tehnico-științific și umanist.
Fondurile destructurate au tranzitat de-a lungul timpului, în condiții improprii, 59 de depozite din București și din țară. După finalizarea noului sediu al Bibliotecii, aflat în construcție în intervalul 1993-2012, a fost posibilă recuperarea documentelor din diverse depozite din țară și din București, astfel încât a fost posibilă o evaluare cantitativă a acestor fonduri, precum și a stării lor de conservare. În prezent, numărul lor a fost estimat la 4.430.000 de unități bibliografice, așezate sub formă de stive în 14 depozite din sediul actual al Bibliotecii Naţionale. În ultimul deceniu lipsa resurselor umane și materiale necesare pentru organizarea acestor fonduri a condamnat demersul la pași nesiguri și la inițiative eșuate.
Din anul 2023 documentele din fondurile destructurate caută să își întâlnească cititorii acestui început de veac, prin inițierea și desfășurarea Proiectului Memoria Națională, un proiect strategic, de recuperare a patrimoniului cultural scris și de reconstituire a istoriei culturii naționale, sub coordonarea prof. univ. dr. Adrian Cioroianu, derulat de Biblioteca Națională a României în parteneriat cu Asociația Free Miorița, Departamentul de Iradieri Tehnologice IRASM din cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” și FAN Courier. Voluntari și bibliotecari au contribuit la igienizarea și sortarea a peste 15 tone de publicații în peste 1.500 ore de activități, recuperând mai mult de 5000 de titluri.
În 2024, Ministerul Culturii, sub conducerea doamnei ministru Raluca Turcan, a oferit finanțare proiectului Memoria Națională, făcând posibile accelerarea procesului de igienizare și crearea unui cadru de desfășurare a activităților de recuperare și de reintegrare.
