Depozitul legal reprezintă prevederea legală prin care toate categoriile de editori sau producători de documente, persoane fizice sau juridice, care funcționează pe teritoriul unui țări, au obligația de a trimite cu titlu gratuit, din toate titlurile editate și publicate, un anumit număr de exemplare stabilit prin lege, în funcție de tipologia documentară, către biblioteca națională și instituțiile numite prin lege organizatoare ale depozitului legal la nivel național și local.
În România, potrivit Legii nr. 111/1995, republicată, Biblioteca Națională a României este organizatoarea la nivel central a Depozitului Legal de documente, fiind autorizată să exercite funcția de agenție națională pentru Depozit Legal.
În acest sens, Biblioteca Națională are sarcina de a identifica, colecționa, conserva și comunica documentele care fac obiectul Depozitului Legal, indiferent de conținutul, suportul și de anul apariției, de a constitui fondul intangibil al Depozitului Legal de documente, parte din patrimoniul cultural național mobil, destinat să constituie în timp mărturia cu valoare patrimonială a spiritualității românești și de a distribui exemplarele cu titlu de depozit legal, beneficiarilor depozitului legal central.
