Bedřich Smetana – pionier al şcolii naţionale cehe de muzică
Sub puternica influență a romantismului european în expansiunea sa răsăriteană, a dezvoltării complexe a gândirii muzicale, a emancipării gustului artistic al publicului, a creşterii interesului şi a preferinţelor pentru arta sunetelor, a descoperirii virtualităţilor folclorului şi a particularităţilor intonaţionale, proprii muzicii naţionale, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în provinciile Cehiei are loc un interesant proces de dezvoltare şi de afirmare a muzicii, simfonice, instrumentale, de cameră, de operă şi vocal simfonice.
Mai mult decât în ale ţări slave, în provinciile cehe precum Boemia, Moravia sau Silezia, practica muzicală profesionistă şi viaţa de concert aveau o veche tradiţie, Praga fiind unul dintre centrele muzicale europene de frunte, atrăgând numeroşi muzicieni renumiţi ai timpurilor, de la Mozart, Beethoven şi Weber la Berlioz, Liszt, Wagner, Glinka şi Ceaiovski.
Creatorul stilului muzical naţional ceh, primul care a sesizat frumuseţea, şi originalitatea muzicii populare cehe, este Bedřich Smetana (1824-1884), rămânând până la sfârşitul vieţii legat doar de muzica naţională, pe care o va fructifica în formele consacrate romantismului muzical de tipul operei, poemului simfonic şi al muziciii de cameră. Pianist, compozitor, pedagog şi critic muzical, Smetana va deveni principalul animator al vieţii muzicale pragheze, din 1866 devenind principalul dirijor al orchestrei Teatrului Naţional Provizoriu, instituţie a cărei activitate va marca începutul unei vieţi teatrale cehe permanente.
Prima sa operă va fi scrisă în 1863 şi se va numi Brandeburgii din Boemia, şi va marca începutul unor adânci schimbări în structura muzicii cehe, remarcându-se prin particularităţile recitativelor realizate într-o manieră specifică, strâns legate fiind de intonaţiile vorbirii cehe, şi cu toate că lucrarea nu relevă încă în totalitate trăsăturile stilului său original, ea se înscrie în istoria teatrului liric ceh drept prima dramă muzicală patriotică naţională, de concepţie modernă.
De o cu totul altă factură este opera Mireasa vândută, scrisă în 1866, după un libret de Karel Sabina. Tematica desprinsă face parte din viaţa satului ceh, oferind astfel compozitorului ocazia de a prezenta tablouri în care sunt descrise frumuseţea obiceiurilor, robusteţea şi vigoarea morala a poporului ceh. Desfăşurarea lertă, ritmurile de dans popular, episoadele lirice, sunt doar câteva dintre elementele componente ale uneia dintre cele mai populare pagini muzicale create de Smetana. Toate acestea, au făcut ca această operă să se bucure încă de la debut de o mare popularitate atât pe scenele din Cehia, cât şi din lume, fiind una dintre cele mai cunoscute opere ale culturii muzicale cehe.
Singura tragedie muzicală a compozitorului, este o operă în trei acte după un libret de Josef Wenzig, creată în aceeaşi perioadă cu Mireasa vândută, numind-o Dalibor, după legenda eroului cu acelaşi nume, fiind urmată de Libuše, un adevărat poem solemn închinat glorificării naţiunii cehe încrezătoare în viitorul său liber, lucrarea fiind considerată prima operă naţională cehă.
Celelalte opere ale sale precum Două văduve, Sărutul, Secretul și Zidul diavolului. sunt rareori interpretate astăzi în afara Republicii Cehe, dar fanii Miresei vândute, vor descoperi că sunt în multe privințe la fel de impresionante
Miniatura vocală şi în special instrumemtală l-au atras pe Smetana de-a lungul vieţii sale creatoare, fiind şi în acest domeniu un deschizător de drumuri, pasiunea, generozitatea şi dragostea sa nemărginită pentru muzică apropiindu-l în nenumărate rânduri de aceste genuri, conferindu-le de cele mai multe ori sensuri autobiografice.
Creaţia pentru pian este foarte diversificată, începând cu lucrări de mici dimensiunişi continuând cu lucrări mai ample dintre care amintim Bagatele şi Impromptuuri, Sonata în sol minor sau Dansurile cehe.
Pentru vioară şi pian scrie două duete, iar pentru formţii instrumentale de cameră creează un trio şi două cvartete de coarde, adevărate capodopere, mărturisiri ale unor trăiri puternice, cu sensuri autobiografice.
Începutul creaţiei simfonie a lui Smetana, este marcat tot de lucrări miniaturale, iar prima lucrare simfonică amplă dar şi singura, este Simfonia Solemnă, scrisă cu ocazia căsătoriei împăratului Franz Joseph I cu prinţesa Elisabeta de Bavaria, fiind o compoziţie cvadripartită în care compozitorul utilizează citate din Imnul naţional ceh creat de Joseph Haydn.
În perioada următoare, fiind aflat în Suedia şi sub influenţa lui Liszt, abordează poemul simfonic, căruia îi conferă trăsături proprii. Cele trei poeme create, sunt variate ca problematică şi realizare, precum Richard al III-lea, un poem simfonic realizat după drama lui Shakespeare, fără a fi o descriere amănunţită a acesteia, urmat de Tabăra lui Walenstain, după Schiller, în care limbajul muzical este mult mai caracteristic stilului său, iar instrumentaţia este mai colorată. De remarcat prezenţa intonaţiilor melodice şi a ritmului de polka, redând dansul soldaţilor, un început de apropiere a muzicii sale de specificul naţional ceh. Cel de-al treilea poem simfonic, Haakon Jarl, este compus după drama danezului Adam Ochlenschlaeger, fiind mult mai bogat din punct de vedere tematic, reliefându-se măiestria componistică, forţa de sugestie, echilibrul şi unitatea dramaturgiei.
Următoarele miniaturi orchestrale create după întoarcerea la Praga în 1861, îl vor apropia pe Smetana de marea sa capodoperă simfonică, Má vlasti (Patria mea) ciclul de şase poeme simfonice compuse între 1874-1879. Pătrunse de un puternic patriotism, cele şase poeme descriu momente şi evenimente mai importanta din istoria legendară a poporului ceh, locuri istorice şi peisaje ale naturii cehe. Cele şase poeme se numesc: Vyšehrad, Vltava, Šarka, Prin pădurile şi livezile Cehiei, Tabor şi Blanik. Unitatea programului celor şase poeme a determinat şi unitatea limbajului muzical care, spre deosebire de cel utilizat în primele poeme simfonice, este mult mai personal, mai plastic şi mai sugestiv. Specificul naţional, melodic, ritmic şi armonic se împleteşte armonios cu elementele de sintaxă muzicală, cu arhitecturile şi structurile muzicii romantice europne, determinând apariţia unei capodopere naţionale a muzicii cehe de la sfărştul secolului al XIX-lea.
Bedřich Smetana creatorul stilului muzical naţional ceh, este primul care a sesizat frumuseţea şi originalitatea muzicii populare cehe, rămânând până la sfârşitul vieţii legat numai de problematica naţională, urmărind obţinerea unei muzici a cărei vitalitate să fie dedusă din esenţa populară, valorificată apoi în formele consacrate ale muzicii romantice de tipul operei, poemului simfonic şi al muzicii de cameră. Caracterul original al muzicii este dat de coloritul orchestral, dar și de policromia paletei timbrale, realizând astfel proba unei reale virtuozități și inventivități în arta orchestrației.
