Biblioteca Facultății de Medicină Veterinară a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Bucureşti

În anul 1860, marele învăţat, doctorul Carol Davila a fost cel dintâi care a recunoscut importanţa şi necesitatea învăţământului veterinar într-o ţară agricolă, prezentând un raport şi propuneri concrete în acest sens, domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care elaborează un decret publicat la 1 decembrie 1860, în Monitorul Oficial, prin care se înfiinţează în Principatele Române, prima Şcoală Veterinară cu începere de la 1 ianuarie 1961. Şcoala Veterinară a funcţionat ca şcoală specială încadrată în Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie al cărei director era doctorul Carol Davila. La 28 martie 1883, Ministerul Instrucţiunii decretează Regulamentul pentru organizarea Şcoalei Superioare de Medicină Veterinară, prin care Şcoala Veterinară devine Şcoala Superioară de Medicină Veterinară. Directorul şcolii este numit profesorul Alexandru Locusteanu, sunt prevăzuţi cinci ani de studii, iar sediul şcolii s-a stabilit în clădirea nouă din Splaiul Independenţei, nr. 105. Mai târziu, în anul 1909 când la conducerea şcolii se afla profesorul Ion Athanasiu, pe baza Legii nr. 1824 publicată în Monitorul Oficial la data de 27 mai 1909, s-a elaborat un nou regulament al şcolii veterinare: Regulamentul Şcoalei Superioare de Medicină Veterinară, constituit din 13 capitole şi care reprezintă cea mai veche menţiune scrisă cunoscută până în prezent apărută într-un document oficial, cu referire la biblioteca şcolii. La izbucnirea primului război mondial, studenţii veterinari sunt mobilizaţi la Spitalul Militar din Bucureşti, iar Şcoala Veterinară îşi întrerupe activitatea, toate pavilioanele acesteia fiind transformate în spitale pentru soldaţii trupelor de ocupație. În aceasta perioadă toate paviloanele şcolii, laboratoarele, biblioteca şi muzeul sunt devastate. După încheierea războiului restaurarea şcolii durează ani de-a rândul, între timp are loc transformarea Şcolii Superioare de Medicină Veterinară în Facultatea de Medicină Veterinară şi încorporarea acesteia la Universitatea din Bucureşti, la 22 iulie 1921. În anul 1922, conducerea Bibliotecii Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti este preluată de doamna Arleta Nichita care reuşeşte să îmbogăţească fondul bibliotecii, astfel că biblioteca poseda în anul 1927 8000 de volume. În anul 1929, în Monitorul Oficial nr. 24 din 30 ianuarie, se publică noul Regulament al Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti, aprobat prin Decretul nr. 175 din 25 ianuarie 1929. Acest regulament conţinea prevederi clare privind repartizarea fondurilor în cadrul facultăţii, făcând referire şi la bibliotecă. În perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial în cadrul facultăţii funcţionau trei biblioteci: Biblioteca propriu-zisă a facultăţii, Biblioteca Societăţii studenţilor şi Biblioteca sindicală. În timpul războiului activitatea de bibliotecă din facultate a fost dezorganizată în ceea ce priveşte achiziţia de carte, relaţia cu cititorii etc. După război, în anul 1946, cele trei biblioteci se vor reuni într-una singură, a cărei conducere va fi preluată de doamna Paula Stoenescu care timp de 30 de ani, până în anul 1977, a depus eforturi continue pentru îmbogăţirea fondului de publicaţii al bibliotecii şi pentru perfecţionarea sistemului de lucru din bibliotecă. În anul 1951, ca urmare a includerii Facultăţii de Medicină Veterinară în componenţa Institutului Agronomic Nicolae Bălcescu, Biblioteca Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti devine filială a bibliotecii institutului. Până în anul 1987, biblioteca a funcţionat în clădirea principală a facultăţii, fiind organizată pe două săli de lectură (sala studenţilor şi cabinetul documentar) la etajul I, secţia împrumut şi trei depozite la parterul clădirii. În anul 1987 biblioteca se va muta în sediul unde funcţiona Biblioteca Centrală a Institutului Agronomic Nicolae Bălcescu; aici foarte multe publicaţii s-au deteriorat, datorită spaţiului insuficient şi inadecvat alocat depozitării. Dacă în anul 1987, anul mutării bibliotecii, aceasta deţinea un fond de 300.000 u.b., în anul 1998, anul când biblioteca revine în vechiul său sediu, fondul Bibliotecii Facultăţii de Medicină Veterinară era de 170.000 u.b. Din anul 1998 şi până în prezent, Biblioteca Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti ocupă cea mai mare parte a parterului şi o latură întreagă a etajului I din clădirea principală a facultăţii, fiind organizată pe trei săli de lectură, un compartiment împrumut la domiciliu, cinci depozite de publicaţii, secţiune catalogare-indexare, secţiune evidenţă publicaţii, secţiune împrumut interbibliotecar şi schimb intern-internaţional, secţiune IT. Strategia actuală de dezvoltare a Bibliotecii Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti, adoptă o nouă atitudine faţă de diseminarea informaţiilor în cadrul comunităţii pe care o deserveşte, încercând să realizeze un echilibru eficient între cele două importante funcţii ale unei structuri infodocumentare şi anume: funcţia de comunicare a conţinutului colecţiilor şi funcţia de conservare a patrimoniului intelectual al omenirii. Biblioteca Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti este cea mai veche bibliotecă de profil din ţară, este o bibliotecă specializată de tip universitar de drept public şi face parte din sistemul naţional de învăţământ superior. Biblioteca, prin activitatea pe care o desfăşoară, participă la procesul de instruire, formare şi educaţie precum şi la activitatea de cercetare ştiinţifică din facultate, punând la dispoziţie necesarul de date, informaţii şi cunoştinţe cuprinse în fondurile de publicaţii pe care le gestionează, aflate în variate tipuri de format: de la tradiţional la virtual. Biblioteca are ca principali utilizatori studenţii, masteranzii, doctoranzii, personalul didactic şi nedidactic din Facultatea de Medicină Veterinară dar și din alte facultăți din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București.