Biblioteca Judeţeană „George Cosbuc” Bistriţa-Năsăud

În anul 1949, pe data de 20 iunie, Ministerul Artelor dispune înființarea unei biblioteci publice în orașul Bistrița (Ordinul nr. 6524). În scurt timp a fost înființată Biblioteca Căminului Cultural ”George Coșbuc”, care a funcționat în clădirea Asociației meseriașilor germani (Gewerbeverein) din strada Parcului nr. 31. Biblioteca și-a început activitatea cu 80 de volume, într-o singură sală, fără mobilier. Funcțiile de bibliotecar erau îndeplinite de directorul Căminului cultural, Oprea Pompiliu, zilnic, între orele 14-20.
Această mică bibliotecă a fost nucleul Bibliotecii Centrale Regionale Rodna, înființate în octombrie 1950 (Primul stat de funcțiuni a fost aprobat de C.I.R.A.I. cu Decizia nr. 4403 din 24 oct.1950, cu aplicare de la 1 noiembrie). Spațiul bibliotecii a fost extins, a avut la dispoziție o sala de împrumut, 2 săli de lectură și un depozit. Potrivit unui document datat la 13 octombrie 1950, ,,în urma înființării Bibliotecii Centrale Regionale a sosit primul stoc de cărți în număr de 2000 de volume”, expediate din dispoziția Comitetului Pentru Așezămintele Culturale. Biblioteca a fost înregistrată cu data de 1 noiembrie 1950, când a fost angajat primul bibliotecar, un bibliotecar ajutor și un mânuitor de carte.
Biblioteca și-a deschis porțile pentru cititori la 15 decembrie 1950, cu 2340 de volume și funcționa luni-vineri între orele 12-20, iar duminica între 10-18.
În septembrie 1951 a primit un local corespunzător, dotat cu mobilier (rafturi pentru cărți, etajere pentru ziare, birou, panou de expoziție, mese și scaune pentru sala de lectură.
Fondul de carte a crescut, prin transferarea volumelor rămase din vechile biblioteci ale orașului Bistrița, la Biblioteca Centrală, formând Fondul documentar al actualei Biblioteci Județene, care număra 22 164 volume, majoritatea aparținând bibliotecii Gimnaziului Evanghelic din Bistrița.
În anul 1956 s-a mutat în actualul sediu de pe strada Gării nr. 2.
Din ianuarie 1968 funcționează ca bibliotecă orășenească, iar din anul 1973 ca biblioteca județeană cu atribuții de îndrumare în teritoriu.

BIBLIOTECA GIMNAZIULUI EVANGHELIC DIN BISTRIțA
Nucleul acestei biblioteci a luat ființă odată cu școala plebanială cu limba de predare latină, despre care exista date documentare din 1388. La început, biblioteca avea doar câteva cărți necesare activității didactice. Cărțile au fost împrumutate în schimbul unui zălog, ,,antibiblum”.
Din această bibliotecă s-a păstrat unul dintre primele dicționare alcătuite pe teritoriul Transilvaniei: ”Dicționarul de la Bistrița”. A fost descoperit în 1891 de profesorul Albert Berger în arhiva comitatului. Documentul este un manuscris latino-maghiar. A fost scris probabil de un învățător și a fost folosit în munca didactică la școală. Titlul și numele autorului apar la sfârșitul dicționarului: ,,Explicit NOMINAL per manus Georgy De regno dicto Sclavonie” (Sfârșitul Nominalului scris de Georg de Slavonia). Calitatea hârtiei, caracterul scrisului și ortografia îl datează în perioada 1380-1410. Documentul e scris pe hârtie cu filigran format din două triunghiuri isoscele cu bisectoarele trase până la intersecția lor. Cuprinde 1316 cuvinte latinești scrise cu cerneală neagră și deasupra lor, cu litere mai mici și cu cerneală roșie, corespondentul în limba maghiară. Scrisul e ordonat, caligrafic. Dicționarul are 16 pagini, pe fiecare pagină sunt 17 rânduri de cuvinte latine și tot atâtea maghiare. Cuvintele nu sunt ordonate alfabetic, ci grupate după 21 sfere de noțiuni. Documentul are o deosebită valoare de istorie culturală. De aici sunt cunoscuți termenii militari și cei referitori la armament din sec. XIV.
Din această primă colecție a luat ființă biblioteca coetusului (organismul de autoguvernare a elevilor). A fost o bibliotecă modestă în care exemplarele se schimbau repede, volumele uzate de atâta învățătură erau înlocuite permanent. Activitatea didactică s-a bazat numai pe colecțiile particulare ale profesorilor. A devenit un obicei ca studenții care au terminat universitățile străine să doneze școlii care i-a pregătit pentru viață câteva cărți aduse din orașele prin care au trecut.
Profesorii și patronii au lăsat școlii colecțiile lor. În felul acesta în fondul bibliotecii au ajuns cărți deosebit de valoroase, editate în toate centrele importante din Europa: Wittenberg, Basel, Frankfurt, Leipzig, Iena, Veneția, Tarnavia etc. Cărțile au ajuns la Bistrița în destul de scurt timp de la editarea lor.
În fondul de carte al Gimnaziului Evanghelic s-au păstrat 60 de volume editate în sec. XVI, dar numărul lor era mult mai mare. În cadrul acestui fond putem deosebi grupe de cărți: literatura antică, literatura medievală, literatura Reformei, literatura Umanismului și literatura științifică.
Autorii cei mai citiți la Bistrița au fost reformatorii Luther și Melanchton, urmați de Aristotel. Între colecționarii de cărți întâlnim numele umanistului Martin Brenner, al rectorului Adam Teutsch, al lui Andreas Pyr, sigla I.W.B. etc. Aceste cărți au transmis bistrițenilor valorile culturii comune europene. Unele au fost tipărite în cele mai renumite tipografii ale vremii, în tipografia Aldus Manutius din Veneția, Elzevir din Amsterdam, Estienne din Paris. Probabil la sfârșitul sec. XVI au intrat în biblioteca școlii cărțile rectorului Adam Teutsch, semnate în 1593.
Volumele, păstrate de secole, fac parte integrantă din monumentul care se numește ,,BISTRIȚA MEDIEVALĂ”.
Achiziționarea sistematică a cărților a devenit posibilă numai după ce legea școlară a prevăzut un fond special, dar foarte mic, pentru bibliotecă.
Un moment însemnat în dezvoltarea bibliotecii a fost rectoratul lui Andreas Schaller (1748-1761). În 1749 a început reorganizarea bibliotecii cu participarea tuturor profesorilor. S-a facut inventarierea, catalogarea și cotarea cărților. Au fost făcute și rafturi noi. Până atunci supravegherea și administrarea bibliotecii era sarcina rectorului. Acesta a numit de obicei un elev bun care ținea evidența cărților, le împrumuta și avea grijă să fie restituite. Acum colaboratorul III, Georg Altzner a fost numit bibliotecar. Fondul pentru bibliotecă a rămas neînsemnat. Fiecare elev la înscrierea în școală și la terminarea școlii plătea o taxă de 25 denari pentru bibliotecă.
În 1749 biblioteca a avut două secții – ,,Biblioteca majora” pentru profesori și ,,Biblioteca minora” pentru elevi. Catalogul secției pentru profesori a cuprins 234 volume clasificate în 6 domenii. Indexul cărților pentru elevi a cuprins 72 de volume. În această perioadă au fost donate 39 de volume de mama studentului Georg Saal. Biblioteca a avut deci un fond de 330 de volume.
În 1785 rectorul Michael Lieb a încercat să sporească mijloacele materiale. A cerut Magistratului stabilirea unei sume cu care cetățenii orașului să contribuie la îmbogățirea fondului de carte a bibliotecii. Din anii 1785-1787 s-a păstrat o listă cu numele cetățenilor care au acceptat ca în locul mesei obligatorii care se oferea săracilor să doneze trimestrial 9 coroane pentru bibliotecă. În catalogul ,,Bibliotecii majora” în 1848 au fost înregistrate 383 de titluri noi. Între volume au fost 5 incunabule (cărți tipărite înainte de anul 1500), care azi nu mai există. În 1862 doamna Amalia Mauksh a donat 500 de volume, majoritatea cărți de științele naturii și istorie.
A fost înființată o sală de lectură. La înscriere cititorii au plătit o cauțiune de 65 florini, iar cei care nu erau membri au plătit lunar 2 kr. A fost înființată și ,,biblioteca săracilor”, o secție care a împrumutat manuale pentru cei săraci. De asemenea, a fost înființată biblioteca (secția) școlii de fete. Această secție a avut mai ales literatura beletristică.
Între anii 1864-1872 bibliotecar era Gustav Gunesch. A întocmit un nou catalog al Bibliotecii științifice, adică al secției pentru profesori. Publicațiile au fost împărțite în 14 domenii: I. Filologie latină. Lexicoane; II. Transilvania; III. Geografie și istorie; IV. Istorie și geografie; V. Istorii generale; VI. Filologie clasică (în traducere); VII. Teologie; VIII. Teologie, geografie, istorie și arheologie; IX. Limba germană; X. Filozofie și pedagogie; XI. Științele naturii; XII. Matematica și științele naturii; XIII. Reviste și ziare: XIV. Limba și literatura maghiară.
Începând cu anul 1852, anual a fost tipărit Programul gimnaziului. Programele cuprind titlurile publicațiilor intrate în anul respectiv în fondurile bibliotecii, menționând și modul de intrare. Fondul de cărți crește în această perioadă prin achiziții, donații, schimburi făcute de școală cu alte instituții. Au făcut schimb de anuare cu aproape toate școlile însemnate din Austro-Ungaria, cu multe școli din Germania. Donațiile au fost făcute de persoane particulare, instituții, asociații culturale, academii de științe, ministere etc. O colecție deosebit de valoroasă în fondul bibliotecii a fost cea a contelui Bethlen Lajos, cel care a construit castelul și renumitul parc de la Chirales. Între cărțile donate de Bethlen este și manuscrisul său nepublicat despre grădina engleză.
Între anii 1908-1944, bibliotecarul secției științifice și al secției de împrumut a fost Alwin Csallner. A fost singurul care a petrecut toată perioada activității sale între cărțile școlii. A reușit să păstreze colecția și în anii grei ai războiului. În 1945, elevii și părinții au reorganizat biblioteca, au aranjat cărțile. Nu pentru mult timp. Biblioteca a fost desființată, cărțile au fost confiscate și depozitate în beciuri. Probabil niciodată nu vom afla ce valori s-au pierdut. Ce a rămas a intrat în Fondul documentar al Bibliotecii Județene.
În colecție sunt prezente operele clasicilor greci și latini (Aristotel, Cicero, Hesiod, Ovidiu), lucrările marilor reformatori ai religiei (Luther, Melanchton) ale umaniștilor (Bonfinius, Sambuccus, Toppeltinus, Nicolaus Olahus) și iluminiștilor.
Volumele conțin ex-librisurile și însemnările unor mari personalități: Martin Brenner, Andreas Pyr, Adam Teutsch, Bethlen Lajos, Georg Csellner, Michael Fogarasi, Eugen von Friedenfels, Theodor Karajan, Joseph Schmidt, Andreas Zimmermann etc.