Biblioteca Municipală ”Petru Maior”, Reghin

Înființată în anul 1950, prima Bibliotecă Publică de Stat la Reghin funcționează și astăzi în același imobil. De la înfiinţarea sa şi până în prezent a cunoscut un drum continuu ascendent, sub raportul îmbogăţirii patrimoniului său, al diversificării serviciilor pe care le oferă populaţiei, dar mai ales în privinţa creşterii numărului utilizatorilor care beneficiază de acest însemnat act de cultură. Extinzându-şi în permanenţă activitatea, a reuşit să se impună în viaţa spirituală a urbei, fiind apreciată şi căutată de publicul pe care-l deserveşte. Pentru aceasta, pe bună dreptate i s-a conferit acestui lăcaş de cultură atributul de instituţie de ţinută ştiinţifică, cu profil distinct, care răspunde cerinţelor de lectură a tuturor categoriilor de cititori. Făcând o scurtă incursiune în istorie, observăm că de la prima sa atestare documentară 1228, Reghinul s-a impus de-a lungul timpului printr-o viaţă social-economică prosperă, la care adăugăm numeroasele realizări cultural-ştiinţifice. Viaţa culturală a Reghinului medieval este, corespunzătoare epocii, una de natură cvasireligioasă, în care un rol deosebit îl joacă colegiul evanghelic, instituţie de învăţământ fondată la sfârşitul secolului al XVI-lea, şcoala maghiară din Reghin-sat, care-şi deschide porţile la 1725, ca şi şcoala românească apărută în epoca iosefiniană. Oraşul Reghin îşi face prezenţa în istoria culturală a Transilvaniei la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului următor, epocă marcată de proeminenta personalitate a lui Petru Maior. Aici, la Reghin, au fost create operele capitale al acestui mare om de cultură : • Didahiile • Dialog între nepot şi unchi • Istoria pentru începutul românilor în Dachia • Disertaţia pentru literatura cea veche a Românilor şi altele. În a doua jumătate a veacului al XlX-lea, oraşul cunoaşte o efervescenţă a vieţii sale spirituale, se consolidează şcolile, pătrund tot mai multe gazete şi cărţi, iau fiinţă asociaţii culturale, ceea ce va culmina cu înfiinţarea, la 1874 a Despărţământului Reghin al Astrei. Având în frunte intelectuali luminaţi, animaţi de dragoste de neam, Despărţămîntul Reghin devine unul din cele mai active din ţară, favorizând pătrunderea cărţii, a ziarelor, înfiriparea corurilor, dezvoltarea învăţământului, bibliotecilor, etc. Alături de şcoli, societăţi şi asociaţii culturale existente în viaţa societăţii, bibliotecile s-au impus ca o necesitate, cartea fiind alături de presă, principalul mijloc de răspândire a cunoştinţelor şi a ideilor vremii. Încă din anul 1778 la Reghin este menționat un cabinet de lectură, frecventat de numeroşi intelectuali de diferite naţionalităţi. Cabinetul poseda lucrări scrise în spirit iluminist. Începând din această perioadă, dar mai ales în secolul al XIX-lea, apar numeroase biblioteci particulare, modeste ca număr de volume și activitate, dar importante focare de cultură și lumină. Demne de menționat sunt și activitățile Societății de lectură maghiară (Asociaţia districtuală maghiară, în 1840) și Societatea de lectură germană (1846), care au funcționat cu unele întreruperi o lungă perioadă de timp. Societatea de lectură germană deținea în 1870 un număr de 782 volume și 16 colecții de ziare. În șirul bibliotecilor școlare menționăm „Biblioteca profesorilor de la Colegiul de fete roman-catolic din Reghinul săsesc”” și biblioteca „”Tineretului școlar””