Biblioteca Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti

Înfiinţată odată cu Institutul de Construcţii, biblioteca a fost un departament nou, care a pornit şi s-a dezvoltat în principal prin forţele proprii ale Institutului. Primii paşi făcuţi de bibliotecă, în perioada 1948-1950 au fost cei de achiziţionare a unui număr mare de tratate sovietice şi cărţi tehnice de specialitate de la Anticariatul General constituindu-se astfel un fond de 1050 volume. În acest fel, biblioteca a încercat să-şi formeze un fond minim de carte pentru a putea răspunde nevoilor studenţilor şi cadrelor didactice din Institut. Dificultăţile de început ale Bibliotecii au fost legate de fondul de carte, care era destul de redus în comparaţie cu nevoile studenţilor şi ale cadrelor didactice. În anul 1952, biblioteca deţinea 6000 volume. Preocuparea bibliotecii pentru dezvoltarea fondului de publicaţii s-a concretizat în mai multe strategii. Una din aceste strategii a fost cea a schimbului documentar intern şi internaţional pe care biblioteca l-a iniţiat şi susţinut de-a lungul anilor, reuşind astfel să obţină un număr mare de publicaţii importante, multe dintre acestea neputând fi achiziţionate prin cumpărare cum ar fi tezele de doctorat şi rapoartele ştiintifice. O altă sursă deosebit de importantă a fost cea a donaţiilor venite mai ales din partea cadrelor didactice din Institut. Dintre cele mai substanţiale donaţii amintim doar o parte, pentru că ne-ar fi aproape imposibil să le enumărăm pe toate. Astfel, ne amintim de donaţiile profesorului universitar Mihail Ghermănescu, ale profesorului emerit doctor docent Alexandru Steopoe, ale academicianului profesor doctor inginer Aurel A. Beleş, ale academicianului doctor docent Cristea Mateescu, ale profesorului doctor inginer Nicolae Korcinski, ale profesorului universitar Cezar Cosniţa, ale inginerului Emil Prager şi ale profesorului I. Sager. Înfiinţarea Litografiei Institutului la 1 aprilie 1951 a avut un efect benefic, crescând posibilităţile de multiplicare şi editare a cursurilor. Trei ani mai târziu, în 1954, biblioteca dispunea de 86.604 volume repartizate la cinci biblioteci de facultăţi şi cinci biblioteci de catedre. Un alt mare pas făcut de Bibliotecă a fost cel al informatizării. Acest pas a început încă din anul 1984, biblioteca fiind prima din Bucureşti care a realizat o bază de date computerizată. Serviciul de Bibliografie şi Informare Ştiintifică care deja prelucra analitic publicaţiile periodice, a început informatizarea acestora. După o perioadă de şase luni, prin colaborarea cu ODCAS, biblioteca deţinea o bază de date foarte bogată, cu circa 30000 de referinţe anual, obţinute prin sistemul CAER. Automatizarea şi-a continuat cursul şi în anul 1993 Biblioteca a început crearea unei noi baze de date în programul CDS-ISIS, program destinat bibliotecilor oferit gratuit de UNESCO care, în anul 2001 a fost înlocuit cu un program destinat bibliotecilor, mult mai performant – TINLIB. Odată achiziţionat programul TINLIB, s-a făcut conversia bazei de date în noul sistem, unul din obiectivele principale fiind şi în prezent întregirea bazei de date la care participă întregul colectiv al bibliotecii.