Biblioteca Universităţii Tehnice ”Gheorghe Asachi”, Iaşi

EPERE ISTORICE ALE BIBLIOTECII UNIVERSITĂŢII TEHNICE “GHEORGHE ASACHI” DIN IAŞI Şcoala superioară românească are o tradiţie seculară, ea fiind la fel de veche şi bogată ca şi accea a învăţământului românesc. La începutul secolului al XIX -lea, în noiembrie 1813, învăţatul Gheorghe Asachi a pus, pentru prima dată în ţară, bazele învăţământului tehnic superior – prin înfiinţarea unei, clase de ingineri. Acest moment a intrat în istoria românilor ca început al învăţământului academic în limba română, dezvoltat apoi în cadrul Academiei Mihăilene. Scurt istoric al clădirii sediului Bibliotecii Centrale a U.T.Iaşi La 28 octombrie 1860 a avut loc la Iaşi ceremonia de inaugurare a localului universităţii, local cumpărat de stat de la Ruxandra Roznovanu cu suma de 18.000 lei şi complet renovat de arhitectul Ştefan Emilian, cu sediul pe strada Universităţii. Inaugurarea a avut loc în prezenţa domnitoru lui Alexandru Ioan Cuza. Foarte curând acest imobil, cu un total de 26 de încăperi, 4 beciuri la subsol şi “atenanse” compuse din 20 de încăperi s-a dovedit neîncăpător pentru a adăposti funcţiunile legate de universitate (Facultatea de Drept, Facultatea de Litere, Facultatea de Ştiinţe, cabinetul de Mineralogie, Şcoala de bellarte şi Muzeul, Aula, cancelariile Rectorului şi profesorilor), astfel încât, în aprilie 1886 s-a acordat un credit destinat construirii unei clădiri pentru Universitatea din Iaşi, alegându-se un teren din dealul Copou. Clădirea noului Palat al Universităţii construit în B-dul Copou a fost realizată după proiectele arhitectului francez Louis Blanc, stabilit în România, care a ales formele ecletismului ce domina arhitectura Europei acelui timp şi în special cele ale academismului de şcoală franceză. Construcţia clădirii a început în anul 1892, dar solemnitatea punerii pietrei de temelie a Palatului Universităţii din Iaşi s-a desfăşurat pe 23 mai 1893. Lucrările de construcţie au durat 4 ani, solemnitatea inaugurării noului palat desfasurandu-se în perioada 20-23 octombrie 1897. După 1918, Universitatea îşi diversifică facultăţile şi are astfel din ce în ce mai multă nevoie de spaţiu pentru săli de curs şi seminarii, laboratoare, biblioteci. Extinderea a fost proiectată de I.G. Pompilian în acelaşi stil eclectic ca şi Palatul iniţial. Construcţia extinderii a început la 5 august 1929, iar la lucrări a participat arhitectul Th. Vasilescu. Din 1933 până în 1942 universitatea ieşeană s-a numit Universitatea Mihăileană, după care denumirea s-a schimbat în Universitatea Cuza -Vodă. La 8 august 1933 s-a făcut recepţia definitvă a corpului de clădire început în anul 1929. În anul 1937, noua Lege a învăţământului stipula înfiinţarea Şcolii Politehnice la Iaşi, prin transformarea secţiilor de ştiinţe aplicate din cadrul Universităţii. Această şcoală s-a numit Şcoala Politehnică “Gh. Asachi” şi a continuat să funcţioneze în clădirea Universităţii. În anii următori, până în 1940 s -au mai executat şi alte lucrări, dar în anii grei ai războiului, toate clădirile ce aparţineau Universităţii au fost avariate, în special clădirea Palatului. După război, a început noua campanie de reparaţii şi de modernizări, care a culminat în 1952 cu ample lucrări de reparaţii capitale. Sala de lectură a Bibliotecii Centrale, înfiinţată în anul 1948, a fost reparată parţial în 1951 – când au fost date în folosinţă 100 locuri, şi refăcută în întregime în 1995, necesitând lucrări de restaurare după cutremurele din 1977 şi 1990. Repere istorice ale BIBLIOTECII UNIVERSITĂŢII TEHNICE ”GHEORGHE ASACHI” DIN IAŞI Prin Decretul nr. 205660 din 3 dec. 1937 se înfiinţează Şcoala Politehnică “Gh. Asachi”, instituţie de sine stătătoare, desprinsă din Universitate, cu secţii de electrotehnică, chimie organică şi chimie industrială şi biblioteci aparţinând unor laboratoare şi catedre: biblioteca catedrei de chimie organică, biblioteca catedrei de fizică etc. Catedrele de matematică şi mecanică, preluând fondul documentar de la biblio tecile şi laboratoarele Universităţii şi o parte din fondul B.C.U. ”M.Eminescu”, au înfiinţat Biblioteca Seminarului Matematic al Institutului Politehnic Iaşi. La începutul anului 1948 , în sala bibliotecii din Palatul Universităţii a luat fiinţă Biblioteca centrală a Institutului Politehnic “Gh. Asachi”, prin unirea bibliotecilor catedrelor de chimie organică, fizică, a laboratoarelor de specialitate cu Biblioteca Seminarului matematic, reunind un fond modest de 12.000 unităţi de bibliotecă, cărţi şi reviste, cu o singură sală de studiu cu 10 locuri existente în sala Seminarului matematic. În perioada 1948-1968, a existat o preocupare continuă pentru dezvoltarea fondului de publicaţii, care s-a concretizat în mai multe strategii. Una dintre acestea a fost preluarea fondului de publicaţii de la alte biblioteci. Astfel, în anul 1955 se preiau şi colecţiile fostelor biblioteci ale Institutul de Industrie uşoară din Bucureşti, care s-a mutat la Iaşi – cca 22.000 volume, precum şi cele ale Institutului de Ştiinţe economice şi planificare – cca. 6.000 volume, iar în 1962 şi pe cele de la biblioteca Facultăţii de Îmbunătăţiri funciare – 7.500 volume, ajungându-se la 74.500 volume. În continuare s-a înregistrat o creştere substanţială a fondului de documente al bib liotecii, astfel încât în anul 1968, s-a ajuns la cca. 300.000 volume, din care 180.466 titluri cărţi, 2.900 titluri periodice româneşti şi străine, standarde de stat, în majoritate cu caracter tehnic. Ca urmare a dezvoltării Institutului, care de la un n umăr iniţial de 3 facultăţi a ajuns în 1968 la 6 facultăţi, a crescut în mod corespunzător numărul sălilor de lectură şi al locurilor în săli: funcţionau 4 săli de lectură cu o capacitate de 600 locuri, la care trebuie adăugate şi cele 144 locuri din sălil e de lectură de la căminele Institutului astăzi desfiinţate. În acelaşi an, 1968, Biblioteca deţinea spaţii în trei clădiri (Corpurile A,B,C) ale Institutului: sala de lectură din corpul A, cu 250 locuri; sala de lectură din corpul B, cu 350 de locuri; sala de lectură din corpul C, cu 24 de locuri; sala de lectură din Complexul studenţesc “Codrescu”. Punctele de bibliotecă, în număr de 62, funcţionau pe lângă catedrele şi laboratoarele Institutului. În următorii zece ani, 1968 1978, Biblioteca se extinde şi dispune de 8 unităţi, 3 depozite şi 45 de puncte de bibliotecă, cu un număr total de 1.050 de locuri. În perioada 1984 – 1986, s-au înfiinţat 6 biblioteci filiale, 5 din ele funcţionând şi astăzi în cadrul facultăţilor de profil (pe Splai Bahlui), când a început şi acţiunea de desfiinţare a punctelor de bibliotecă, fondul fiind repartizat la fililalele nou înfiinţate. În noiembrie 1998, se înfiinţează o nouă bibliotecă, Biblioteca Facultăţii de Automatică şi Calculatoare, inaugurată cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de activitate ai Bibliotecii U.T.Iaşi. De asemenea, în 1998, s-a înfiinţat sala de lectură “Arhitectură”, ce funcţionează în cadrul Bibliotecii de Construcţii şi Instalaţii. Biblioteca s-a dezvoltat permanent în funcţie de structura universităţii, care a evoluat de la un număr de 10 facultăţi şi 2 colegii în 1990, la 11 facultăţi în anul 2009. Întregul fond de publicaţii a fost destinat studiului, pentru toate categoriile de utilizatori, repartizat şi organizat de-a lungul anilor, în funcţie de necesităţile în informarea şi documentarea studenţilor, cadrelor didactice, cercetătorilor, doctoranzilor, masteranzilor, precum şi a beneficiarilor externi. Înzestrarea bibliotecii a fost sprijinită cu multă generozitate, prin donaţii de publ icaţii valoroase sau prin asigurarea unor relaţii fructuoase de schimb internaţional, de către profesorii universitari Cezar Antoni-Parteni, Th. Câmpan, C. Ciobanu, D. Mangeron, A. Şesan, academician C. Simionescu. În primii 50 de ani de activitate ai Biblio tecii U.T.I., un rol important în completarea fondului de documente l-a avut schimbul internaţional de publicaţii prin revistele “Buletinul Institutului Politehnic din Iaşi “” – 10 secţii (editat din 1946) şi “”Iasi Polytechnic Magazine”” (editat din anul 19 89). Subliniem rolul deosebit al profesorilor universitari: D. Mangeron