Fondul de bibliofilie străină păstrat în Colecţiile Speciale ale Bibliotecii Naţionale a României reunește cărți vechi și rare, cu însemnată valoare documentară, istorică şi artistică, oglindind cele peste cinci veacuri și jumătate care s-au scurs de la apariția, în plan european, a tiparului cu caractere mobile, colosala invenție atribuită lui Johannes Gutenberg.
Având un pronunțat caracter umanist, colecția include opere ale autorilor clasici din antichitate şi până în timpurile prezente, lucrări teologice, filosofice, juridice, tratate, enciclopedii, monografii istorice, memorii și jurnale de călătorie. Se remarcă titluri apărute în editio princeps, ediţii prime, originale sau definitive, ediţii îngrijite de savanţi de renume, însoțite de comentarii erudite sau înzestrate cu un aparat iconografic de excepţie. Printre cei mai proeminenți ilustratori și gravori, se numără Pierre Le Rouge, Michael Wolgemuth, Lucas Cranach, Hans Holbein cel Tânăr, Jost Amann, Bernard Salomon, iar în epoca modernă, Tony Johannot, Gustave Doré, Raffet, Grandville, Aubrey Beardsley, Arthur Rackham, Edmund Dulac ş.a.
În cadrul colecției, de o deosebită atenție și prețuire se bucură fondul de incunabule, după cum sunt denumite primele cărți tipărite până la finele anului 1500. Perioada de leagăn a imprimeriei este reprezentată prin veritabile comori bibliofile, lucrări rarisime, uneori în exemplare unicat pe teritoriul țării noastre. O parte provin din colecții celebre precum fondurile Muzeului Al. Saint-Georges, ale Bibliotecii Ion I. C. Brătianu, colecția marelui istoric, diplomat şi bibliofil Constantin Karadja, fondurile Bibliotecii Școlii Române de la Paris, înființate de Nicolae Iorga, colecția Slătineanu, Al. C. Cantacuzino sau Alexandru Tzigara Samurcaș.
Importanța colecției este conferită și de numele prestigioase ale oficinelor în care lucrările au văzut lumina tiparului, prin contribuția unor tipografi străluciți, deschizători de drumuri în secolul al XV-lea, precum Peter Schöffer, principalul ucenic al lui Gutenberg, la Mainz; Johann Mentelin, Johann Grüninger ori Johann Prüss la Strasbourg; Wendelin von Speyer sau Nicolas Jenson la Veneția, tot aici activând pentru o vreme și maestrul tipograf originar din Augsburg, Erhard Ratdolt; Ulrich Gering, Guy Marchant ori Antoine Vérard la Paris; Anton Koberger la Nürnberg; Johann Amerbach la Basel. Fondul de carte străină reflectă totodată contribuțiile fără seamăn ale dinastiilor de editori-tipografi umaniști Manutius, Giunta, Estienne, Plantin – Moretus, Elzevir, care au consacrat arta imprimeriei în secolele ce-au urmat, după cum regăsim și realizări tipografice notabile aparținând lui Johann Froben, Johannes Oporinus, Andreas Wechel, Hans Lufft, Heinrich Petri, Jean de Tournes ș.a.m.d.
Pentru vechimea, raritatea și valoarea bibliofilă în general, pot fi reliefate „Liber sextus Decretalium”, culegerea de norme canonice alcătuită din porunca Papei Bonifaciu al VIII-lea, în ediția apărută în 1476, la Mainz, sub marca tipografică a lui Peter Schöffer; incunabulul tipărit în 1471, la Veneția, cuprinzând scrierea lui Plutarch, „Apophtegmata”, în versiunea latină a filozofului şi literatului umanist Francesco Filelfo, datorată germanului Wendelin von Speyer, unul dintre primii tipografi sosiți în spațiul italian, pentru a introduce tiparul cu litere mobile; realizările tipografice ale maestrului, Erhard Ratdolt, printre cele dintâi decorate cu letrine xilogravate, remarcabila inovaţie care a înlocuit iniţialele rubricate, un exemplu fiind manualul de cosmografie, „Poeticon astronomicon opus” (Veneția, 1482). Printre cărțile ilustrate care s-au bucurat de o deosebită apreciere în epocă, se află„Chorea ab eximio macabro”, tipărită la Paris, în 1490, de Guy Marchant, la comanda editorului comercial Geoffroy de Marnef, ediţie rară în limba latină a baladei medievale mult mai cunoscute în varianta franceză „Danse Macabre”, dar şi monumentala „Liber Chronicarum” (Nürnberg, 1493), aparținând eruditului german Hartmann Schedel, o veritabilă enciclopedie a vremii, înzestrată cu un număr impresionant de xilogravuri, întreprindere de success a prolificului editor-tipograf Anton Koberger,. De asemenea, se cuvine a aminti ediția aldină în limba greacă a Istoriilor lui Herodot, tipărită in editio princeps în anul 1502, purtând inconfundabila marcă tipografică a lui Aldus Manutius, delfinul răsucit în jurul ancorei, sau „Comedia di Danthe Alighieri poeta divino” (Veneția, 1529), o excepţională ediţie ulterioară, ilustrată, a capodoperei dantești, publicată de editorul-tipograf Lucantonio Giunta, cu glose ale umanistului Cristoforo Landino, exeget al lui Dante și Petrarca şi filosof din cercul florentin al lui Marsilio Ficino.
O mențiune deosebită merită cărţile relative la istoria Țărilor Române, cronici italiene, germane, maghiare, poloneze, otomane, însemnări de călătorie ori ştiri privitoare la realităţile acestor meleaguri. Asemenea mărturii documentare constituie mai ales opera „In Europam” (Memmingen, cca 1491) compusă de umanistul Aeneas Silvius Piccolomini, pontif roman sub numele de Pius al II-lea, cronica lui Antonio Bonfini, „Historia Pannonica” (Basel, 1568), diferite lucrări din secolele XVI-XVII, cu referire la ecoul luptelor purtate de Mihai Viteazul, aparținând unor autori precum Johann Adam Lonicer, Achille Tarducci, Ciro Spontone, Hieronymus Ortelius, și, nu în ultimul rând, „Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia” (Veneția, 1718) de Anton Maria Del Chiaro, un izvor fundamental pentru cunoașterea epocii lui Constantin Brâncoveanu.
